cu ceva intirziere am reusit sa imi fac timp sa scriu povestea si sa adun pozele pentru a va face partasi la calatoria noastra. din pacate mi-e imposibil sa o public pe toata odata asa ca va fi impartita pe episoade. lectura placuta
Ideea ne-a venit intr-o dupa-amiaza lenesa de simbata. Ne intorseseram de la Roma de la ICCCR (International Citroen Car Club Rally) si ne gindeam sa vedem cum e si pe la alte intilniri. Asa ca am pus la cale excursia din Franta. Si pentru ca ar fi fost pacat sa mergem doar la intilnirea Eurocitro de la Le Mans, am extins un pic calatoria si am cuprins o trecere prin Elvetia, o traversare a Alpilor francezi de la nord la sud, o trecere rapida printre plajele de pe Coasta de Azur, o vizita la citeva castele de pe Valea Loarei, Le Mans, desigur, Mont Saint Michel, Paris si Luxemburg. Total ~ 8000km. Participanti: Khan si WLD, aka Andrei si Catalin, insotiti de Anca respectiv Carmen, consoartele, cu sau fara acte. Material de concurs: Citroen BX TZD Turbo (la origine) si Citroen XM 2.1 TD 12V. V vine de la volti, dupa cum ati banuit. Perioada prevazuta: 6-22 august 2009. Perioada neprevazuta: 6-25 august 2009. Costuri: mari. Cauciucuri: pe duca. Si enumerarea ar putea continua.
Am inceput din timp pregatirile, calculele, rezervarile, reparatiile si adunarea celor necesare. Las insa pe ultima suta schimbarea pompei hidraulice, care mergea dar nu asa cum as fi vrut, si pun una aproape noua, la care insa reusesc sa strimb fulia chiar inainte sa o montez. O indrept la ochi si o pun. Merge ok, bate un pic, iar eu plec spre casa, cu gind sa trec si pe la spalatorie. E miercuri, 5.08.2009, orele 23:00 trecute-fix. Parchez in fata blocului, imi arunc ochiul in bord si vad ca temperatura apei din motorul meu depaseste 110 gr. C, asta dupa un drum de numai 15 min prin orasul gol la ora aceea. Descopar cauza si ma mai linistesc: firele electrice de la termocontact frecasera de fulia de la compresorul de aer conditionat. Nimic grav, firele sint intregi, doar un pic atinse si o siguranta e arsa. Refac totul dupa ce ma pirlesc groaznic de la carcasa alternatorului si ma duc sa ma culc. A doua zi dimineata, dupa ce ratez intilnirea cu Catalin, povestea se repeta: n-ajung bine la benzinaria de la capatul autostrazii A1, ca apa clocoteste din nou. Verific din nou si iar imi revin: pusesem o siguranta de valoare buna dar de calitate proasta. O schimb si-mi vad de drum. Catalin e deja la Pitesti si sint sigur ca se gindeste la ce e mai rau, cum de altfel va ginditi si voi, cei care cititi. Frig un pic acceleratia si depasesc 170. Mai mult nu vrea dar macar totul e in regula in rest. Pesimismul imi revine dar il maschez de Anca, nu vreau sa creada ca am muncit citeva luni la masina si ca nu vom putea ajunge unde ne-am propus. Drumul continua fara incidente si undeva, mult dupa Deva si cam la fel de mult dupa prinz gasesc XM-ul lui Catalin odihnindu-si LHM-ul intr-o benzinarie. Frinez si fac stinga in ultima clipa, pe linga bordura. Astia doi stau la o masa si trag de o citronada. Ne-au asteptat, asigurarile medicale sint la ei. Continuam drumul, trecem in viteza de Arad, Nadlac, Mako, Szeged si ne oprim la Albertirsa, in “satul” in care sta Adi, colegul nostru de forum din Ungaria. El e plecat cu familia in concediu, dar s-a ingrijit sa ne faca rost dinainte de un loc bun in care sa dormim. Gommaire insa e la post si ne scoate la restaurant sa povestim verzi si uscate in esperanto.
Ne trezim greu si ne suim pe drum. Azi avem de facut aprox. 1200 km, din care doar o parte pe autostrazi si strabatem 5 tari: Ungaria, Austria, Germania (doar un colt), Lichtenstein si Elvetia. Ce nu stim inca e ca drumul ales de noi prin Elvetia si care ocoleste autostrazile (30 de EU platibili pentru un an de zile indiferent de cit vrei sa folosesti autostrada, suma care e enorma pentru cei 4-500 de km pe care ii avem de facut prin Elvetia) urca in 3 rinduri la peste 2000 m altitudine, traversind Alpii elvetieni prin Chur, Disentis, Oberalppass-2046m, Furkapass-2436m si Grimsel Passhohe pina sa ajunga la Interlaken, pe care il zarim dupa un tunel pe la orele 1 trecute de miezul noptii, pe cind ceata se chinuie sa se ridice de pe drum. Proprietarul hotelului insusi ne asteapta jovial (la ora aia!!!) in spatele biroului de la receptie si ne ureaza bun venit. Nu sintem primii turisti pierduti prin trecatorile elvetiene. Hotelul e o afacere de familie, viitorul proprietar, fiul, ne zimbeste dintr-o poza de pe perete. Data viitoare il gasiti pe el in locul meu! Dap! Doamne-ajuta! si cadem frinti din picioare direct in pat.
Dimineata ne face cu ochiul beraria de peste drum. Beraria adica locul in care se face berea. Ruggenbrau ii zice. Dar la care ne ramine doar gindul. In Elvetia nu se bea la volan (sau se bea?!?) iar noi poposim prin Interlaken (n. red. Intre Lacuri, locul de desfasurare al ICCCR 2004) unde ne prinde o ploaie care ne uda la piele. Abandonam proiectul si o luam spre Geneva, pe malul apei Leman, ditai marea interioara, in fapt, trecind prin Thun, Berna, Lausanne si poposind cam 1 ora in traficul blocat din Geneva. Se intimpla zilele orasului si centrul e inaccesibil. Asa ca din 3 benzi pe sens, un semafor impertinent taie 2 si iata-ne inghesuiti intre autocare si sute de masini, printre care si Maybach-ul lui Catarama, ala cu B nustiucit ADA care tocmai iesise de la un restaurant de alaturi. Ne enervam ca lipsesc politistii si o taiem romaneste prin oras, peste niste interzisuri (sper fara camere) si cind nici nu ne dam seama patrundem in Franta printr-un fost punct de frontiera asezat intre o alimentara pe partea dinspre Elvetia si o farmacie pe partea franceza. Oamenii il traverseaza fara nici o apasare cam cum traversam noi Magheru printre masini la ora de virf. Peisajul se schimba brusc si Alpii ne zimbesc iar din departare cu cusmele lor albe trase pe ochi. Ne ratacim, ne gasim din nou si ajungem intr-un final la Servoz, aproape de Chamonix, incrucisindu-ne cu Route des Grands Alpes pe care aveam sa o reluam a doua zi.
Interlaken
lacul Leman
Lausanne
Servoz
Ne trezim cu aroma de croissante si constatam ca la micul dejun nu e nevoie de furculita. Naspa, asta inseamna ca nu mincam decit cafea cu mai sus amintitele croissante, gem si unt. Le inghitim dezamagiti si ne dezumflam si mai si aflind ca la telecabina din Chamonix spre Aiguille du Midi (cea mai inalta din Europa) se sta cu orele.
E duminica deja si dupa ce parcam, constatam ca ne trebuie fix 15 minute ca sa ajungem in telecabina unde ne si intrebam imediat cit de repede putem cobori. Telecabina se unduie pe stilpi si stomacele ni se urca spre amigdale de vreo doua ori pina la prima escala unde se schimba funicularul. In fata nostra urmeaza partea a doua a traseului, care costa in total 40 eur/persoana dus-intors, si care nu are nici un stilp dar urca vertiginos citeva sute bune de metri paralel direct cu stinca muntelui care tisneste vertical spre (n.red.) Indicatorul Prinzului (Aiguille du Midi). Aproape prinz e si cind ajungem noi insa nu avem vreme de mincare, ne invirtim prin zona si aflam ca liftul care trebuia sa ne suie direct pe virf refuza sa functioneze, si, cum scari nu exista, realizez ca nu pot sa fac fotografia aia blannnnaaaaahh cu panorama orasului si statia de telecabina in prim plan, lucru care ma mihneste grav. Locul incepe sa se umple usor de turisti iar noi facem cale intoarsa, dupa ce vedem tot ce e de vazut, urmind sa mai travesam citeva coluri (trecatori, pasuri) in ziua respectiva, dar de data asta cu masina.
Aiguille du Midi si Mont Blanc
Jos e buluc mare la casa, ii multumim lui Dumnezeu ca in ziua aia se anuntase vreme urita, de aici lipsa de turisti dimineata, si o apucam direct pe Route des Grands Alpes spre sud, trecind prin St. Gervais les Bains, Beaufort, Bourg St.Maurice, Val-D’Isere, Mont Cenis, Modane, Valloire si urcind alene si cu motorul incins Col de L’Iseran (2770m) pe o ploaie mai marunta ca in Apuseni, Col du Galibier (2646m) si Col de Lautaret (2058m) pina la Briancon unde innoptam, dupa ce incurcam un pic drumul, la o pensiune de pe coama unui deal din Puy St. Pierre, frinti de oboseala si frumusetea locurilor strabatute si cu bratele incrucisate ca Chaplin in Modern Times, ca si cum am fi avut inca volanul in miini.
Col de l'Iseran
Col du Galibier
Dimineata ne izbeste soarele si salbaticia locului, asta dupa ce ne imbuibam din nou cu croissante si altele asemenea, bineinteles, tot fara furculita

. Purcedem si traversam voios Col D’Izoard (2360m), Guilestre, Col De Vars (2109m), La Condamine Chatelard, Col de la Bonnette (2802m, cea mai inalta sosea din Europa!!!), St. Etienne-de-Tinee, St. Sauveur, St. Martin Vesubie, Col de Turini (celebra proba speciala din Raliul Monte Carlo care urca doar pina la 1787m), Sospel si ne oprim direct in Monte Carlo in port, deja pe intuneric, cu bataturi in palme si cu volanul uzat excesiv. Ne izbeste spectaculosul locului, luminile, iahturile din port, restaurantul Rascasse, masinile (in general), curvele romance de linga casino si … limba rusa vorbita la tot pasul. Ne plimbam, cascam gurile ca niste romani adevarati si hotarim ca trebuie sa afumam un pic, cu iz de diesel in amestec cu ulei 2T piata din fata cazinoului si a Hotel de Paris, asta dupa ce completam rezervoarele cu cite o dusca de motorina din bidonul de rezerva de 5l al lui Catalin, asta la doar doi pasi de port. Rezervoarele ne erau goale pentru ca in drum nu am intilnit nici o benzinarie de la care sa putem cumpara cu cash sau cu cardurile romanesti, dar am continuat riscind sa raminem fara si bazindu-ne pe cei 5 litri din bidon. Ridicam insa barbia si o luam agale prin sus-numita piata, tragind dupa noi un fuior de fum negru, balcanic, de motorina arsa pe jumate. Ne gindim ca nu se baga de seama si cotim la stinga spre Nisa, unde hotelul e o surpriza. Neplacuta…
Col d'Izoard (1 si 2) si Col de la Bonnette
Monaco
va urma